V-ați întrebat vreodată câte rase de pisici există? Ei bine, la momentul actual sunt recunoscute între 42 și 100 de rase de pisici în întreaga lume, în funcție de autoritatea care le acreditează. Fiind vorba de atât de multe rase diferite, avem de-a face implicit cu multe culori și texturi diferite ale blănii felinelor. Ceea ce au însă toate în comun este faptul că, pentru a duce o viață sănătoasă, pisicile noastre au nevoie de o dietă echilibrată, mișcare, joacă și o bună îngrijire din partea noastră, a familiei lor.

         De ce toaletarea pisicii?

         Știți cât de mult obișnuiesc pisicile să năpârlească. Ei bine, la o densitate a părului de 25.000 de fire per centimentru pătrat, nici nu este de mirare că hainele și mobila noastră sunt mereu decorate cu păr de pisică. Chiar și când nu se află în perioada de năpârlire, felinele „lasă păr” în mod constant pe oriunde s-ar plimba. Blănița pisicilor este alcătuită din substrat și stratul de la suprafață. Cel exterior ne indică tipul de blană precum și culoarea acesteia, iar firele sunt în general mai lungi. Substratul contribuie la izolarea pielii pisicilor și constă din fire scurte și fine.

         Pisicile pierd cel mai mult păr primăvara și toamna când acestea își schimbă blana – primăvara leapădă blana groasă de iarnă în favoarea uneia mai subțiri, potrivite pentru vară, iar toamna năpârlesc din nou pentru a lăsa loc blănii de iarnă să crească. Ca și comparație, câinii au o densitate a blănii de doar 1000-9000 de fire la fiecare centimentru pătrat. De la acid în exces se poate ajunge la boli și la scăderea vitalității. Alte urmări sunt gâlmele din blană, dermatitele, iritațiile, dat fiind faptul că pielea nu respiră corespunzător. În plus, se acumulează și un exces de sebuum. Pisicile cu păr lung trebuie periate zilnic. În caz contrar se poate ajunge la încâlcirea blănii și prin urmare va fi nevoie de foarfecă sau chiar de un drum la medicul veterinar, ambele fiind aspecte neplăcute și factori de stres pentru pisici.

         Periajul blănii pisicilor

         Avantajul pisicilor de curte este că se pot freca de crengi sau tufișuri în perindările lor, ceea ce le ajută să scape de părul în exces. Pisicile de apartament nu au această opțiune, de aceea aici intrăm noi în joc, în calitate de familie iubitoare și grijulie. Știm cu toții că pisicile se toaletează zilnic și au mare grijă de blana lor. Puii învață încă de la câteva săptămâni de viață de la mama lor cum să se toaleteze. Este însă foarte important să ne periem pisica în mod regulat pentru a preveni încâlcirea blănii acesteia și implicit pentru a evita stresul pe care câlții îl pot cauza atât pisicii noastre, cât și nouă. Periajul are multiple beneficii: stimulează circulația sângelui la nivelul pielii, face blana mătăsoasă și duce chiar și la consolidarea relației dintre noi și pisica noastră. De asemenea, ajută și la depistarea eventualelor leziuni ale pielii și a căpușelor și puricilor. Multor pisici le place să fie periate, mai ales dacă le obișnuim cu această rutină de toaletare încă de când sunt pui. Altele se comportă ostil când văd ustensila buclucașă cu care ne apropiem de ele. Fug sau chiar atacă, ceea ce va cauza zgârieturi și mușcături.

         Cum să obișnuim pisica cu periajul

         Dacă ne confruntăm cu un pui sau o pisică mai agresivă, este nevoie de multă răbdare pentru a obține rezultatele dorite. Se recomandă să o luăm pas cu pas, oferindu-i pisicii timpul și ocazia să se obișnuiască cu peria. Putem lăsa peria la vedere, unde pisica o poate mirosi și se poate convinge că nu este un instrument menit să îi facă rău. Cel mai propice moment pentru prima sesiune de periaj este când pisica este liniștită, are poftă de alint, sau se curăță. Putem începe cu o mângâiere cu mână și apoi alterna, folosind și peria. Dacă pisica tot nu tolerează periajul, cel mai bine este să o lăsăm să se liniștească și să continuăm în altă zi. Nu trebuie în nici un caz să o forțăm sau să îi cauzăm discomfort.

         Cum alegem peria potrivită

         Uneori pisicile nu stau la periat fiindcă nu folosim ustensilele potrivite pentru tipul lor specific de blană. În fiecare caz în parte trebuie să găsim peria care nu le va cauza discomfort. Mare grijă la periile cu margini ascuțite care pot zgâria pielea fină a pisicii. Dacă avem o pisică mai sensibilă, cele mai bune sunt mânușile de masaj din cauciuc sau periile cu fire moi din materiale naturale, gen mătase. Trebuie avut în vedere și faptul că fiecare rasă de pisică are nevoie de un anumit tip de perie. Nu există o perie anume care să se potrivească la toate rasele de pisici.

         Tipuri de perii: piepten simplu, perie simpla, trimmer, mănușă de cauciuc, perie de descâlcit.

         Este de asemeni importantă îndepărtarea părului mort în perioada de năpârlire.

         Acesta trebuie să fie periat cu o perie corespunzătoare care ajută la uniformizarea stratului de grăsime de sub piele. Dacă stratul subcutanat e uniform, scade și riscul de dermatită.Tipuri de perii: piepten simplu, perie simpla, trimmer, mănușă de cauciuc, perie de descâlcit.

         Periem doar în sensul firelor de păr

         Pentru pisici este neplăcut să fie periate în sensul opus creșterii firelor de păr. De aceea trebuie să avem grijă să le periem în mod corect. Putem insista mai mult pe zonele preferate ale pisicii noastre – sub bărbie, pe cap, pe spate. Chiar și recompensele ne pot fi de ajutor în a le calma și condiționa să accepte periajul. Atâta timp cât dăm dovadă de răbdare și perseverență, periajul pisicii noastre va fi încununat de success în timp.

         Pisicile cu părul scurt

         În cazul pisicilor cu părul scurt este suficient periajul o dată pe săptămână. Putem folosi o mânușă de masaj sau peria cu peri de mătase.

         Pisicile cu părul de lungime medie și lungă

         Pisicile cu blana bogată și lungă necesită un periaj zilnic. Se folosește cu precădere un pieptene cu dinții mari de metal, dar nu foarte deși, pentru a nu smulge blana. Atenție la forța aplicată, pentru că acești piepteni ajung ușor la piele și o pot irita.

         Periajul și hrana echilibrată susțin sănătatea optimă a pisicii

         După cum aminteam mai sus, pisicile năpârlesc în mod constant, chiar și în afara anotimpurilor specifice. Prin faptul că se toaletează de câteva ori pe zi, ele au tendința de a înghiți cantități mari de păr. Dacă părul ajunge în stomac, el poate forma ghemotoace pe care pisica mai apoi le va elimina scuipându-le. Procesul regurgitării este unul neplăcut atât pentru pisica noastră, cât și pentru noi. Prin periaj ele vor înghiți mai puțin păr. Nutriția echilibrată și bogată în proteine joacă de asemeni un rol important pentru a menține blana și pielea pisicii noastre sănătoasă. Un alt element eficient este pasta de malț – aceasta ajută ca părul să fie eliminat prin intestine și previne formarea ghemotoacelor în stomac. O altă recomandare ar fi uleiul de pește, care este bogat în conținut de omega3 și omega6. Acesta are multe beneficii, atât pentru păr, cât și pentru pielea pisicii, în plus, se poate folosi cu succes în perioadele de năpârlire excesivă și are proprietăți antiinflamatorii. Uleiul de pește poate fi administrat de asemeni ca supliment alimentar. Este indicată și hrana specifică pentru blană și piele și cea destinată eliminării ghemurilor de păr de la nivelul stomacului, care conține pastă de malț.

         Pisicile au și ele o soluție proprie la problema ghemotoacelor de păr și este una pe care o știm cu toții: mănâncă iarbă. Pentru pisicile de apartament se recomandă de aceea un ghiveci cu iarbă la care să aibă acces atunci când au nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *